Povestea Cristinei – incalcarea confidentialitatii in liceu
Cristina a terminat clasa a VIII–a la scoala din satul natal in anul 2004 si a obtinut la examenul de capacitate o nota peste 7.
Cu aceasta medie a fost acceptata in clasa a IX–a la un liceu industrial din Iasi. Deoarece distanta dintre municipiul Iasi si
satul natal era destul de mare era dificil pentru Cristina sa faca naveta. Prin urmare, in timpul saptamanii Cristina locuia la
bunica sa, in Iasi, pentru a putea merge la scoala, iar acasa mergea doar in week-end. Desi era departe de casa, Cristina s-a adaptat
cu usurinta la noul mediu scolar, ii placea sa invete si se intelegea bine cu colegii de clasa. Dupa o luna de scoala, tatal a considerat
ca este bine sa-i spuna dirigintei diagnosticul copilului, lucru pe care l-a si facut. Diriginta, fara acordul tatalui a
spus directoarei scolii. Ulterior acestea au considerat ca ar fi bine daca acest copil ar pleca din scoala. Asa au inceput presiunile asupra Cristinei,
pentru care nu era zi in care diriginta sau directoarea sa nu-i reproseze „ca de ce a ales aceasta scoala si ca ar fi mult mai bine pentru ea sa plece,
sa mearga in alta parte”. Cristina nu era scoasa la tabla desi stia raspunsurile la intrebari si era nevoita sa suporte zi de zi ignoranta
profesorilor sai. Cristina a fost foarte afectata de ceea ce s-a intamplat si a decis sa renunte la scoala si sa nu se mai intoarca. Traia zi
de zi cu frica ca nu cumva colegii sa afle diagnosticul ei si sa o respinga.
In urma consilierii acordate Cristinei si parintilor acesteia si a frecventarii de catre fetita a cursurilor din cadrul Scolii de Zi in Spital,
in luna septembrie a anului 2005 fetita s-a inscris si a fost acceptata in clasa a IX-a la Scoala de Arte si Meserii din comuna sa. Desi conducerea scolii stia
diagnosticul Cristinei, fetita a fost bine primita in scoala si a asigurat parintii ca va pastra confidentialitatea in ceea ce priveste boala acesteia.
Rezulatele obtinute de Cristina sunt foarte bune, ea fiind desemnata sefa clasei.